Superstiții de Craciun si Anul Nou

1. Se consideră că aceia care s-au născut în ziua de Crăciun vor avea noroc în viață.

2. O superstiție populară este legată de vremea din această zi. Astfel, dacă în ziua de Crăciun ninge, se crede ca în cea de Paște va fi vreme frumoasă. Totodată, dacă cerul este senin, anul ce urmează va fi unul roditor.

3. O altă superstiție privitoare la noroc spune că, dacă nu ai împodobit locuința cu crenguțe de vâsc, vei avea ghinion tot anul.

4. Noroc vei avea și în cazul în care ai vărsat vin pe masă, ai dat de pomană sau ai răsturnat cutia cu chibrituri.

5. Dacă în Ajunul Crăciunului nu ai făcut un cadou cuiva, nu vei avea un an prosper.

6. Dacă te săruţi sub vâsc în noaptea de Ajun, vei avea noroc în dragoste, însă, dacă eviți acest lucru, vei avea parte de ghinion.

7. La fel ca în seara de Sfântul Andrei, pentru a alunga farmecele și duhurile rele, se așează căței de usturoi pe masă și la ferestre, iar în multe sate românești se obișnuiește să se ungă cu usturoi vitele și grajdurile.

8. În seara de Ajun, unele persoane matură pragul locuinței, pentru a avea noroc în anul ce urmează.

9. În dimineața primei zile de Crăciun, se obișnuiește ca oamenii să se spele pe față cu apa în care a fost pus un ban de argint. Acest lucru e se face pentru a respinge bolile în anul următor.

10. În ziua de Crăciun, superstițiile spun că nu se poartă încălțăminte nouă, riscând, altfel, să se atragă ghinionul.

11. În această zi, nu se face curățenie și nici nu se aruncă gunoiul, considerându-se că va fi alungat norocul.

12. Colindătorii sunt răsplătiți cu colaci de către femei, pentru ca locuința să fie îmbelșugată, iar roadele bogate. În același timp, cel ce nu primește colindătorii și nu îi recompensează, nu va avea recoltă bună și nici belșug în casa.

13. O altă superstiție spune că, dacă bradul a luat foc, se anunță ghinion întregul an următor.

14. Dacă în Ajunul Crăciunului mănânci mere, atunci vei fi sănătos tot anul.

15. Lumânările aprinse în noaptea de Crăciun trebuie să fie lăsate să se stingă singure, pentru a avea un an bun.

Anul Nou

1.La romani, conform traditiei, in noaptea de Anul Nou romanii trebuie sa faca cat mai mult zgomot pentru a alunga toate spiritele rele.Unii romani merg chiar mai departe si obisnuiesc sa tina in buzunar o capatana de ustoroi, care are menirea de a-i feri de spiritele rele.

2.O alta superstitie de Revelion este aceea ca atat in ultima zi din an, cat si in prima zi a celui nou este bine sa nu facem cheltuieli si sa nu aruncam nimic din casa (inclusiv gunoiul) deoarece, o data cu el, aruncam afara din casa si norocul.

3.Si ca tot vine vorba de bani, exista si superstitia conform careia oamenii nu trebuie sa aiba nicio datorie pe cand incepe noul an. In caz contrar, acestia vor ramane datori intreg anul.

4.De asemenea, o bine cunoscuta superstitie spune ca prima persoana care va trece pragul casei in prima zi din an ne va influenta tot anul. Conform traditiei, persoanele cu parul blond sau roscat aduc ghinion in timp ce cele brunete aduc noroc. De asemenea, daca prima persoana care intra in casa este barbat, anul va fi plin de noroc, in timp ce daca femeile intra primele, acesta va fi plin de ghinion.

5.Conform traditiei populare, fetele nemaritate pun in Ajunul Anului Nou un fir de busuioc intr-un vas cu apa, o ramura de mar si un ban. Dimineata, fetele isi vor visa alesul cu care urmeaza sa se casatoreasca.

6.De asemenea, la miezul noptii, usa casei trebuie sa fie deschisa, permitand astfel anului vechi sa iasa, in timp ce cel nou sa intre.

7.Preluat mai nou si de romani, obiceiul cu sarutatul sub vasc este practicat in noaptea dintre ani de catre indragostiti. Acestia cred ca astfel vor fi insotiti de dragoste intreg anul.

8.Batranii spun ca la trecerea dintre ani este bine ca fiecare persoana sa poarte o haina noua dar si ceva rosu, ori o alta culoare vesela pentru a atrage toate energiile pozitive.
 

                             

                           

                        

Dansurile populare din diverse regiuni geografice

•Dansurile populare sunt considerate o comoară a neamului românesc ce se cultivă din generaţie în generaţie, exprimând specificul fiecărei regiuni în parte. Dansurile tradiţionale româneşti au o bogăţie a mişcărilor: de la dansuri cu mişcări line şi simple, la cele cu ritm alert, ce necesită agerime şi virtuozitate. 

•Mişcările diferă şi ele de la o regiune la alta. Dansurile moldovenesti si olteneşti sunt repezi, dinamice, necesitând multă îndemânare din partea dansatorilor. Se execută în deplasări rapide şi spaţii bruşte de direcţie, cu paşi încrucişaţi, bătăi şi sincope, fluturări de picioare şi pinteni. Dansurile muntenesti sunt variate, mixte cu jocuri de bărbaţi şi femei. Cel mai frecvent, dansurile se desfăşoară în cerc şi în semicerc. 

 În Maramureş, „ţipuriturile” se cântă în intonaţii interesante, specifice. În Transilvania se desfăşoară adevărate dialoguri între fete şi băieţi, iar în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea aceste strigături au rolul de conducere a dansului prin anunţarea figurilor.

         
       •Hora - este unul dintre cele mai cunoscut dans popular tradiţional românesc. Este un dans                   ţărănesc care reuneşte într-un cerc mare întreaga adunare. Dansatorii se ţin de mână, făcând paşi         în diagonală fie în faţă, fie în spate, totodată învârtind cercul, în principiu în sensul arcurilor                 ceasului.

•Alunelul- este un joc popular românesc cu diferite variante şi denumiri, raspândit în Oltenia. Este un joc, în linie, cu braţele încrucişate la spate sau în faţă. Mai poate fi întâlnit şi în formaţie de cerc, cu braţele îndoite prinse în lanţ. Are ritm binar şi o mişcare vioaie, cu paşi batuţi şi încrucişaţi.

•Braşoveanca- este un dans foarte cunoscut în Transilvania (Ţara Bârsei) şi face parte din categoria „dansurilor de cuplu”. Este un dans bazat pe simetrie. Cuplurile, ţinându-se de mână (mâinile drepte împreunat e în faţă, iar cele stângi în spate la nivelul umărului partenerei), se aşează într-o coloană compactă şi se fac: trei paşi în faţă urmaţi de trei faţă în spate, iar partenera execută trei paşi la stânga urmaţi de trei paşi la dreapta partenerului. Se repetă până la sfârşitul dansului. 

•Brâul- este un dans întâlnit în multe zone ale României, diferă însă ritmul şi modul de execuţie a paşilor. Brâul din Muntenia/Oltenia se dansează fie în cerc, fie pe pereche, ritmul fiind alert. La coregrafia în cerc, fiecare dansator îşi sprijină mâinile pe umerii celorlalţi, braţele sunt întinse, deplasarea se face de la stânga la dreapta. Paşii: cu picioarele uşor depărtate, se ridică piciorul stâng spre dreptul, apoi piciorul drept spre cel stâng, urmaţi de trei paşi în lateral cu piciorul drept. Se reia coregrafia. Dansatorii mai experimentaţi pot executa şi mişcări mai complexe, dar pasul şi ritmul de bază rămân aceiaşi.

       •Sârba- este un dans popular românesc, răspândit în special în zona Moldovei, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinşi în cerc. Sârba este un dans mixt, executat de femei şi bărbaţi, cu o mişcare rapidă şi ritm binar. Dansul se execută de obicei în semicerc, în care se mişcă simultan cu paşi laterali, uneori şi cu figuri de virtuozitate, dansatorii ţinându-şi mâinile pe umerii celui din stânga şi celui din dreapta.
         • Ciuleandra- este un dans popular din Muntenia, cu ritm accelerat progresiv după melodia cu acelaşi nume. Dansul porneste ca o hora, lent si cumpătat si se transformă intr-un vârtej cu chiote în vartejul si năvala ritmului.

        •Căluşul Căluşul este un obicei românesc practicat de Rusalii şi ţine de cultul unui străvechi zeu            cabalin numit de tradiţia populară a dacilor Căluş, Căluţ sau Călucean. Piesele din                              „echipamentul” căluşarilor poartă şi ele denumiri care amintesc de numele zeului, mişcările                dansului simbolizând tropăiturile şi comportamentul cabalin. Căluşarii reprezintă participanţii la          dansul Căluşului, dans tradiţional românesc, prezent în timpurile vechi atât în Moldova, Oltenia          cât şi în Transilvania. Căluşarii fac parte din patrimoniul UNESCO.

Frumoasele tradiții si obiceiuri de iarna

Odată cu Sărbătorile de Iarnă asistăm la cele mai frumoase tradiţii româneşti. Iarna se ţin obiceiuri şi datini populare, ce provin din trecut, dar continuă şi în ziua de azi.

Vă prezentăm câteva obiceiuri care aduc bucurie românilor cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă:

• Bradul de Crăciun

        Simbolul sărbătorilor de iarnă este mult doritul brad de Crăciun. Acesta exista în tradiţiile        româneşti cu mult înainte de era creştină. Bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti, fiind prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea. Se consideră că bradul aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad.
În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce, pe lângă cadouri, şi bradul frumos împodobit cu globuri şi beteală

• Un obicei foarte cunoscut este colindatul. Colindatul începe în data de 24 decembrie şi poate continua 2 sau 3 zile. La colindat participă de obicei grupuri de copii, de oameni maturi, bătrâni, doar fete, doar băieţi, tineri căsătoriţi etc., în funcţie de zona etnografică.
• Capra 
Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocau personaje biblice sunt înlocuite de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, borita (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

     •Steaua
      Un alt obicei care în timp şi-a pierdut semnificaţia este mersul cu 'steaua' - obicei vechi ce se              întâlneşte la toate popoarele creştine. Acesta avea menirea de a vesti oamenii de naşterea lui               Hristos: copiii care mergeau cu 'steaua' se deghizau în magi şi vesteau marea minune. 

• Sorcova 

     Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu sorcova. Aceştia au o       crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit       flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă are originea în cuvântul bulgar surov (verde fraged),        făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori    persoanele cu sorcova sunt făcute urări de bine şi bunăstare celui vizat.

Generalitati despre folclor

Folclorul muzical reprezintă totalitatea creațiilor muzicale produse de o cultură spirituală populară și aparținând fie unei etnii unice, fie unui grup de etnii. El constituie una dintre cele însemnate delimitări ale folclorului în ansamblu.

În ortografia originară, folklore, termenul românesc folclor a fost propus în anul 1846 de către arheologul englez J.W.Thoms, desemnând producţiile culese din popor. Etimologia sa derivă din cuvintele folk=popor şi ilore=ştiinţă, înţelepciune (the lore of the people). De la folclor derivă: folcloric (care aparţine folclorului), folclorist (specialist care se studiază folclorul) şi folcloristica (ştiinţa care se ocupă cu studiul folclorului). Iniţial,cuvântul folclor desemna atât obiectul studiului, cât şi disciplina care îl studiază.

Categorii mai importante ale folclorului

• Folclorul copiilor și pentru copii
• Folclorul obiceiurilor de peste an
• Conținuturi epice și dramatice
• Categorii lirice

https://ro.wikipedia.org/wiki/Folclor